Chestionarul Implicării Motivaționale (IM)
Ce îl /o atrage, îl/o face să se implice motivațional?
Chestionarul IM (Implicare Motivațională) evaluează implicarea motivațională, definită prin preferințele sau tendințele unei persoane de a fi motivată de anumite scopuri finale (plăcere, recompensă, provocare, recunoaștere) sau, altfel spus, de a fi atrasă de anumite tipuri de obiective motivaționale (egocentrice, instrumentale, internaliste sau sociale etc.) (Constantin et al., 2008).
Chestionarul IM a fost construit după modelul teoretic propus de Beauvais şi Scholl (1999), un cadru conceptual unic al motivației umane care descrie direcția implicării motivaționale dominante a unei persoane (ce o face să fie motivată, ce o atrage în termeni de obiective motivaționale). În urma analizei marilor teorii ”clasice” ale motivației, cei doi autori rezumă motivațiile umane, descrise în diferite modele teoretice, la 5 mari dimensiuni propunând un cadru conceptual unic al motivației umane: intrinsic process motivation; external self concept-based motivation, internal self concept-based motivation, instrumental motivation și goal internalisation.
Chestionarul IM permite evaluarea primelor 4 dimensiuni din acest model sintetic, a acelor forțe sau motive psihologice care face o persoană să se implice, să fie atrasă spre un anumit obiectiv sau să se mobilizeze în a se angaja într-un comportament dat:
• motivații egocentrice (”plăcere”) preferințe pentru sarcini plăcute și interesante, realizate din pasiune și fără presiuni externe);
• motivații sociale (”recunoaștere”) preferințe pentru recunoașterea primită din partea celorlalți, pentru feedback social sau recunoștința individuală);
• motivații internaliste (”provocare”) preferințe pentru provocare, sarcini dificile incitante și posibilitatea de satisfacere a curiozității sau de auto-validare a propriilor competențe/ limite);
• motivații instrumentale (preferințe pentru recompense concrete, materiale și financiare sau pentru atuuri/ ”punctaje” utile în promovarea ierarhică).
Prin combinarea cele patru seturi de dimensiuni bipolare este posibilă identificarea scorurilor la două dimensiuni motivaționale majore:
o motivație intrinsecă - preferințe pentru motivații interne, cele care derivă din curiozitatea, provocarea și plăcerea realizării, în sine, a unei activități; suma tendințelor egocentrice (”plăcere”) și internaliste (”provocare”);
o motivație extrinsecă - preferințe pentru motivații externe, cele derivând din calitatea recompenselor, avantajelor sau aprecierilor primite din partea celorlalți; suma tendințelor externaliste (”recunoaștere”) şi instrumentale (”recompensă”).
Chestionarul IM (Implicare Motivațională) este construit şi validat pe populația românească şi face referire predominant la situații profesionale, la contextul motivațional al muncii, fiind astfel un foarte bun instrument pentru analiza motivației în context organizațional. El permite identificarea principalelor preferințele sau tendințele motivaționale a unei persoane, cele care contează în alegerea obiectivelor școlare/ profesionale sau a nivelului de implicare motivațională.
Timp mediu de completare a chestionarului on-line: 10 de minute (între 7 și 14 minute).
Chestionarul IM a fost construit după modelul teoretic propus de Beauvais şi Scholl (1999), un cadru conceptual unic al motivației umane care descrie direcția implicării motivaționale dominante a unei persoane (ce o face să fie motivată, ce o atrage în termeni de obiective motivaționale). În urma analizei marilor teorii ”clasice” ale motivației, cei doi autori rezumă motivațiile umane, descrise în diferite modele teoretice, la 5 mari dimensiuni propunând un cadru conceptual unic al motivației umane: intrinsic process motivation; external self concept-based motivation, internal self concept-based motivation, instrumental motivation și goal internalisation.
Chestionarul IM permite evaluarea primelor 4 dimensiuni din acest model sintetic, a acelor forțe sau motive psihologice care face o persoană să se implice, să fie atrasă spre un anumit obiectiv sau să se mobilizeze în a se angaja într-un comportament dat:
• motivații egocentrice (”plăcere”) preferințe pentru sarcini plăcute și interesante, realizate din pasiune și fără presiuni externe);
• motivații sociale (”recunoaștere”) preferințe pentru recunoașterea primită din partea celorlalți, pentru feedback social sau recunoștința individuală);
• motivații internaliste (”provocare”) preferințe pentru provocare, sarcini dificile incitante și posibilitatea de satisfacere a curiozității sau de auto-validare a propriilor competențe/ limite);
• motivații instrumentale (preferințe pentru recompense concrete, materiale și financiare sau pentru atuuri/ ”punctaje” utile în promovarea ierarhică).
Prin combinarea cele patru seturi de dimensiuni bipolare este posibilă identificarea scorurilor la două dimensiuni motivaționale majore:
o motivație intrinsecă - preferințe pentru motivații interne, cele care derivă din curiozitatea, provocarea și plăcerea realizării, în sine, a unei activități; suma tendințelor egocentrice (”plăcere”) și internaliste (”provocare”);
o motivație extrinsecă - preferințe pentru motivații externe, cele derivând din calitatea recompenselor, avantajelor sau aprecierilor primite din partea celorlalți; suma tendințelor externaliste (”recunoaștere”) şi instrumentale (”recompensă”).
Chestionarul IM (Implicare Motivațională) este construit şi validat pe populația românească şi face referire predominant la situații profesionale, la contextul motivațional al muncii, fiind astfel un foarte bun instrument pentru analiza motivației în context organizațional. El permite identificarea principalelor preferințele sau tendințele motivaționale a unei persoane, cele care contează în alegerea obiectivelor școlare/ profesionale sau a nivelului de implicare motivațională.
Timp mediu de completare a chestionarului on-line: 10 de minute (între 7 și 14 minute).